Ghiduri

Raportarea firmei norvegiene către proprietarii străini

Proprietarul are nevoie de un raport care poate fi legat de evidența locală și explicat de conducerea din Norvegia.

Ce informație va folosi proprietarul?

Echipa financiară din străinătate poate avea un șablon de grup, iar firma norvegiană lucrează într-un sistem local. Raportarea trebuie să lege aceste două perspective. Începeți cu rezultatul, bilanțul, banca și pozițiile deschise ale clienților și furnizorilor.

Adăugați proiecte, departamente și comparații cu bugetul atunci când influențează deciziile. Fiecare valoare trebuie identificată ca realizată, estimată sau prognozată, cu moneda și perioada aferente. Astfel proprietarul poate compara lunile fără să reconstruiască permanent definițiile.

Mențineți maparea conturilor

Conturile norvegiene pot avea altă structură decât categoriile grupului. Păstrați o mapare explicită. Dacă un cont se împarte în mai multe poziții, documentați regula și datele folosite.

O modificare trebuie analizată și în raport cu perioadele comparative. Altfel, variația dintre luni poate proveni din clasificare, nu din activitate. Maparea într-un șablon nu reprezintă singură o conversie între standarde contabile; ajustările necesare trebuie explicate separat.

Exemplu: soldul datoriei către firma principală

La început, filiala norvegiană datorează 120.000 NOK. Firma principală emite încă o factură de 40.000 NOK, iar filiala plătește 100.000 NOK. Fără alte ajustări, datoria finală este 60.000 NOK.

Mișcare NOK
Datorie inițială 120.000
Factură nouă 40.000
Plată −100.000
Datorie finală 60.000

Creanța firmei principale trebuie să explice aceleași tranzacții înaintea conversiei și ajustărilor aplicabile. Dacă arată alt total, căutați documentul lipsă, plata nerepartizată sau diferența de perioadă. Egalizarea printr-o sumă introdusă fără explicație ascunde întrebarea.

Un calendar comun pentru cele două echipe

Conveniți data documentelor, reconcilierea și termenul raportului grupului. Includeți lista estimărilor și întrebărilor nefinalizate. Proprietarului îi este utilă explicația schimbării marjei, a creanțelor întârziate și a finanțării care poate deveni necesară.

Raportarea locală obligatorie rămâne distinctă. Pachetul de management nu înlocuiește situațiile financiare și declarațiile cerute firmei. Legătura dintre raport și registrul local trebuie să poată fi refăcută și după schimbarea persoanei care pregătește fișierul.

Serviciul poate include evidența și pachetul de raportare

Norilo ajută la organizarea formatului, iar Aiak AS realizează contabilitatea convenită. Discutați nevoia proprietarilor cu șablonul actual și deciziile urmărite. Pentru pașii următori vedeți fluxul de numerar, închiderea anuală și contabilitatea NUF.